Spune această rugăciune dis-de-dimineață – Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu 7 săgeți

Icoana Maicii Domnului „îmblânzirea inimilor împietrite” care mângâie, îmblânjește, împrăștie necazurile și face minuni mari! 7 săgeți străpung inima Maicii Sfinte!

Acatistul Maicii Domnului la Icoana cu şapte săgeţi

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

3 fapte bune care îți vor șterge păcatele – Îl îmblânzești pe Dumnezeu și-L aduci la tine ca să te ajute mereu

Sufletul care a defăimat pe Ziditorul pentru plăcerea zidirii trebuie să vindece cu durere de bunăvoie dulceaţa cea volnică, şi cu întristare de bunăvoie desfătarea prin care s-a lipsit de dumnezeiasca lumină.

Şi fiindcă pedeapsa curăţeşte greşeala, cu dreptul este să primească pedeapsă, cel care a îndrăznit să săvârşească păcatul. Dar fiindcă omul, păcătuind, a defăimat culmea binelui şi l-a schimbat cu o zidire netrebnică şi lesne de defăimat, care este mare ocară a Prea Înaltei şi Prea Cinstitei Măriri, cu cuviinţă este ca cel care a ocărât un asemenea Stăpân să se smerească şi să se defaime de bunăvoie până la pământ. În acest fel se nevoiesc aceia cărora le-a deschis Dumnezeu ochii cu această cerească lumină, să-şi ispăşească păcatul pentru ca să se învrednicească iertării. Dar pentru că păcătuim mai mult la Dumnezeu, cu lucrul, cu trupul şi cu sufletul, este de trebuinţă să facerm odată cu ispăşirea şi jertfa către Stăpânul, cu cele de mai sus trei fapte bune. Cu milostenia, jertfim lucrul; cu postul jertfim trupul și cu rugăciunea, duhul.

Toate păcatele se fac sau împotriva lui Dumnezeu, sau împotriva noastră, sau împotriva aproapelui, și la aceste trei păcate sunt ispăşitoare și plătesc aceste trei fapte bune; postul, pentru noi; milostenia, pentru aproapele, şi rugăciunea pentru Dumnezeu. Cine doreşte să îmblânzească pe Dumnezeu către sine, trebuie să se silească la aceste trei fapte bune.

Faptele bune pe care le facem în timpul vieţii noastre sunt fapte care se uită. De aceea, la moarte, îngerul păzitor însoţeşte sufletul nostru timp de o zi, prin locurile unde a făcut binele.

Îngerul duce sufletul pe unde a vieţuit şi pe unde a umblat, şi-i arată faptele bune pe care le-a făcut. Şi sufletul omului se miră. Nu-şi mai aduce aminte când a făcut acea fapta bună, sau aceea, sau aceea, şi îngerul pe toate i le reaminteşte.

După aceea, urmează ca sufletul să-şi dea seama unde trebuie să ocupe un loc: de-a dreapta sau de-a stânga, în raiul desfătării sau în iadul chinurilor. Lucrul acesta îl face glasul lui Dumnezeu sădit în noi, care este conştiinţa.

Nu sunt de ajuns faptele bune

Printre oamenii care trăiesc în jurul nostru există și unii care nu cred în Dumnezeu și totuși fac multe fapte bune. Adeseori am auzit următoarea întrebare : „Nu este de ajuns, nu se vor mântui oamenii cu faptele lor bune ?” Trebuie numaidecât să dau răspunsul. Nu, nu se vor mântui numai cu faptele bune. De ce nu se vor mântui ? Fiindcă așa a spus Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, când l-a întrebat … un învățător de lege, ispitindu-l și zicând : Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege ? Iar Iisus i-a zis : Îl vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, aceasta este prima și cea mai mare poruncă, iar a doua, asemenea cu aceasta, îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți (Mt. 22, 35-39).

Printre oamenii care trăiesc în jurul nostru există și unii care nu cred în Dumnezeu și totuși fac multe fapte bune. Adeseori am auzit următoarea întrebare : „Nu este de ajuns, nu se vor mântui oamenii cu faptele lor bune ?” Trebuie numaidecât să dau răspunsul. Nu, nu se vor mântui numai cu faptele bune. De ce nu se vor mântui ? Fiindcă așa a spus Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, când l-a întrebat … un învățător de lege, ispitindu-l și zicând : Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege ? Iar Iisus i-a zis : Îl vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, aceasta este prima și cea mai mare poruncă, iar a doua, asemenea cu aceasta, îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți (Mt. 22, 35-39).

Dacă credința în Dumnezeu și dragostea față de El este cea dintâi și cea mai importantă poruncă din Lege și dacă cea de-a doua poruncă despre dragostea față de aproapele izvorăște din prima, și dacă dragostea față de aproapele își trage puterea din dragostea față de Dumnezeu, atunci aceasta înseamnă că, pentru a se mântui cineva, trebuie cu toată inima sa să-L iubească pe Dumnezeu, fiindcă aceasta este cea dintâi și cea mai importantă poruncă din Lege.

Dar ce înseamnă mântuire? Faptul de a se mântui cineva înseamnă să moștenească viața veșnică, să intre în Împărăția lui Dumnezeu și să devină părtaș al acestei Împărății ! Ce este Împărăția lui Dumnezeu și ce este viața veșnică ?

Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos a zis către evrei un cuvânt foarte minunat, și anume, că toți trebuie să mănânce Pâinea cea cerească și că această Pâine cerească este Însuși Trupul Lui, pe care El îl dă pentru mântuirea lumii și ca să trăiască lumea. „Amin, Amin, zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi înșivă” (In. 6, 53) Care viață ? Cea veșnică. Nu veți avea viața veșnică, nu veți deveni părtași ai Împărăției lui Dumnezeu și nu se va mântui sufletul vostru. Poate să existe ceva mai limpede decât cuvântul acesta ? Dacă nu credem cu toată inima noastră în Dumnezeu, dacă nu ne botezăm, dacă nu ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos, atunci mântuirea pentru noi nu există.

Vedeți, numai faptele bune nu sunt de ajuns ca să ne mântuim !

Știm că și necredincioșii fac fapte bune și drepte și atunci se ivește întrebarea cum să judecăm faptele bune pe care le fac necredincioșii, care este valoarea lor ? Desigur, toate faptele bune pe care le fac acești oameni au valoarea lor, care este mare. Acceptăm acest lucru, dar trebuie să știm că există o mare diferență între faptele bune pe care le fac necredincioșii și cele pe care le fac oamenii care cu toată inima lor cred în Dumnezeu.

Care este diferența ? Diferența este următoarea: Există o mulțime de oameni, foarte puternici, care jertfesc toate, chiar și propria lor viață, de dragul poporului lor. Au existat mulți oameni de felul acesta, chiar și în epoca noastră. Au existat, așadar, mulți oameni care și-au dat viața pentru binele poporului lor și al neamului lor.

Există de asemenea oameni care și-au jertfit viața de dragul clasei lor de care aparțin.

Ce au în comun toate aceste fapte bune?

Această dragoste a lor pentru poporul lor, oricât de bună ar fi, este o dragoste numai față de poporul lor și odată cu aceasta există și ură față de oamenii altor neamuri și clase sociale. Totuși adevărata dragoste și dragostea sinceră cea plăcută lui Dumnezeu nu poate avea ură, această dragoste îmbrățișează toate, este universală.

E nevoie de nevoință, e nevoie de osteneală, e nevoie să ne silim pe noi înșine să facem binele. Trebuie să ne întoarcem de la rău, de la orice nedreptate, și să ne întoarcem către adevăr.

E nevoie de lupte ca să facem fapte bune. Numai atunci când prin încercări mari și stăruitoare ne curățim inima noastră, și astfel atragem către noi harul lui Dumnezeu, când acest har înalță în inima noastră dumnezeiasca dragoste, dragostea față de toți oamenii, care nu urăște pe nimeni, numai atunci această dragoste, împreună cu credința, ne deschide drumul către Împărăția lui Dumnezeu.

Așadar, nu sunt de ajuns numai faptele bune și nu este de ajuns numai morala, e nevoie și de credință.

Fiindcă numai credința în Dumnezeu și comuniunea cu El ne dă puterea să facem cu sinceritate fapte bune și cu adevărat plăcute lui Dumnezeu.

Această putere nu o dă morala și fac o mare greșeală aceia care cred că putem înlocui religia cu vreo învățătură morală. Trebuie ca harul dumnezeiesc să se sălășluiască în inima noastră pentru ca aceasta să devină templu al Preasfântului Duh. Amin.

Cine a scris rugăciunea “Tatăl nostru”? Fiecare creștin trebuie să știe acest lucru

O rostești zi de zi. Este una din rugăciunile de bază pentru orice creștin, însă cu siguranță nu știi cine a scris „Tatăl nostru”.

Cum a apărut rugăciunea Tatăl nostru?

Puțini știu că este una din cele mai vechi rugăciuni. „Tatăl nostru” a gost rostită prima oară de către Iisus Hristos în timpul Predicii de pe munte, când apostolii și ucenicii L-au rugat să îi învețe să se roage.

Rugăciunea apare în forme distincte în Evanghelia după Luca și în Evanghelia după Matei.

La ortodocși, rugăciunea este spusă conform variantei din Evanghelia după Matei, unde este invocată Sfânta Treime.

„Tatal nostru Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta
precum in cer asa si pre Pamant.

Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresalele noastre
precum si noi iertam gresitilor nostri.

Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Ca a Ta este imparatia, si puterea si marirea. In numele Tatalui, al Fiului, al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin”, este rugăciunea cea mai importantă pentru creștini.

Această rugăciune are o putere foarte mare mai ales în momentele de deznădejde, căci este ruga în care ne amintim de Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt.

Cât de bine este, oare, să plângem persoanele dragi, dispărute dintre noi?

Se spune că nimic pe această lume nu se înfăptuieşte fără ştirea şi acordul lui Dumnezeu. În tot ceea ce ni se poate întâmpla este inclusă şi moartea celor dragi. Dacă este oarecum firesc să se întâmple ca părinţii să ne părăsească înainte, adică intră în legea firii ca ei să plece primii,ce se întâmplă, însă,când copiii mor şi rămân părinţii în urma lor neconsolaţi?

Nu este uşor să acceptăm o astfel de pierdere. Orice persoană dragă nouă ne va lipsi,ne va fi dor de ea, amintirile ne vor bântui mereu ca nişte dureri care nu îşi găsesc leacul…, dar copiii înseamnă enorm de mult pentru cei care le-au dat viaţă.

Cum trebuie privită despărţirea prin moarte?

Ar trebui,poate,să începem prin a analiza ce anume se întâmplă în sufletul nostru când ne moare cineva drag. Ştim că nu vom mai putea vedea acea persoană niciodată,că nu o vom mai auzi,că nu o vom mai putea strânge în braţe, că nu îi vom mai putea auzi şoaptele. După cum observăm,toate aceste argumente ne privesc doar pe noi, pleacă de la noi spre persoana care tocmai a decedat.

Persoana care pleacă îşi încheie călătoria, se eliberează şi pleacă spre Împărăţia lui Dumnezeu. Poate că pentru ea este o eliberare (când a fost în mari suferinţe fizice,de exemplu),poate că îşi doreşte să vadă pe cei dragi plecaţi din această lume (cărţile sfinte spun că ne vom putea întâlni, după moartea noastră, părinţii decedaţi, bunicii, fratii etc), poate că ştie că atât i-a fost să fie aici şi este perfect împăcată cu plecarea.

Sunt şi cazuri când,evident, se simt regretele despărţirii definitive( pe pământ) şi atunci, despărţirea devine foarte dureroasă pentru toată lumea.

Odată plecată,persoana dragă trebuie lăsată în linişte

Revenim la afirmaţia cu care am început,aceea că absolut totul se face cu ştirea şi acordul Tatălui nostru Ceresc. Orice împotrivire,orice gest de nemulţumire,orice lacrimă este împotriva voinţei Lui. Prin urmare, dacă înţelegem acest adevăr simplu, acela că toate câte se petrec sunt spre binele nostru, atunci ne va fi mult mai uşor să accceptam totul, inclusiv moartea copiilor noştri.

Pe de altă parte, se spune că persoanele care au decedat au posibilitatea (sufletul lor) să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe pământ. Tristeţea şi durerea nu le este de nici un ajutor,ba mai mult,le creează suferinţă.

Nu se pot bucura să vadă că familia lor suferă în continuu. Din punct de vedere al credinţei ortodoxe, voinţa lui Dumnezeu este mai presus de orice şi acceptarea tuturor situaţiilor de durere şi despărţire aduce milă din partea divinităţii,care va interveni în alinarea suferinţei,cu condiţia că nu suntem răzvrătiţi.

Dacă la acest fapt adăugăm şi o rugăciune prin care Îi cerem Tatălui Ceresc să ne ajute să înţelegem care a fost rostul dispariţiei copilului nostru,de exemplu, El ne va arăta.

În ceea ce îi priveşte strict pe copiii noştri,nu trebuie să uităm că ei nu sunt copiii noştri,sunt ai lui Dumnezeu şi ei au menirea lor, viaţa lor şi crucea lor de dus. Noi, părinţii,am fost uneltele lui Dumnezeu să îi aducem pe lume,dar ei sunt întotdeauna ai Lui, nu ai noştri!

Prin urmare, facă-se voia lui Dumnezeu în toate!

Cine-i drept înaintea lui Dumnezeu? Îți ia doar 1 minut să citești această povestioară frumoasă

Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:

– Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor ?

– Nu, fiule, nici vorba!

– Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa.

Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu ?

– Nici acesta ?

– Dar atunci, cine este drept ?

– Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu.

Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini.

Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele.

Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.

Rugăciune de mulţumire către Măicuţa Sfânta – E foarte scurtă și îţi va aduce mult ajutor ţie, familiei tale şi întregii case

Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare!

Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele!

Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi!

Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă!

Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică!

Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit!

Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc,

Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate!

Amin!

Rugăciunea care învinge orice Rău – Rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghetsimani

În Joia Mare din Săptămâna Patimilor, Iisus s-a rugat Tatălui ceresc în Grădina Ghetsimani din Ţara Sfântă. Învăţăturile Sfinţilor Părinţi consideră că “Rugăciunea înălţată de Iisus în Grădina Ghetsimani”, în acea noapte, este cea mai nobilă dintre toate rugăciunile.

În Grădina Ghetsimani, Iisus s-a rugat pentru Sine, pentru Apostoli şi pentru toţi credincioşii, incluzând tot neamul omenesc.

Iisus i-a lăsat pe ucenicii Săi să privegheze şi s-a retras să se roage. După ce Iisus a rostit a treia rugă, i-a găsit pe ucenicii Săi adormiţi şi le-a spus. “Sculaţi-vă, s-a apropiat cel ce m-a vândut!”. Atunci, după rugăciune, Mântuitorul a intuit că, în timp ce El se ruga cu lacrimi fierbinţi, în Grădina Ghetsimani au pătruns soldaţii şi în fruntea acestora se afla Iuda.

Iar vânzătorul Iuda le-a dat un semn de recunoaştere însoţitorilor lui: “Pe care-l voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe el!”. Când s-a apropiat de Iisus, Iuda i S-a adresat: “Bucură-Te, Învăţătorule!”şi L-a sărutat pe Iisus, iar Iisus L-a întrebat: “Prietene, pentru ce ai venit?”În acel moment, însoţitorii lui Iuda s-au apropiat de Iisus şi L-au prins.

Referindu-se la rugăciune, Iisus spunea în Sfânta Evanghelie

„Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa ta, roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns“ (Evanghelia lui Matei 6, 6). În spiritualitatea ortodoxă, cămara sufletului este trupul, iar uşile noastre sunt cele cinci simţiri trupeşti.

De fapt, sufletul intră în cămara sa, doar atunci când mintea credinciosului nu rătăceşte încoace şi încolo, după treburi sau printre lucruri lumeşti. În momentul rugăciunii, mintea celui care se roagă trebuie să se îndepărteze de orice împătimire lumească, iar prin tainica rugăciune a minţii credinciosul se uneşte cu Dumnezeu, Tatăl Său.

În momentele de cumpănă, de întristare şi la ceas de boală, să citiţi această rugăciune cunoscută în Ortodoxie ca Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii (aşa cum se menţionează în Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 17).

De asemenea, în tradiţia creştină se spune că această rugăciune trebuie citită nouă zile la rând. De câte ori i s-a împlinit o dorinţă, credinciosul trebuie să-I mulţumească Lui Iisus, prin rugăciune, într-o zi de joi :

Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.

Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.

Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.

Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.

Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.

Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit.

Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;

Pentru că vorbele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.

Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.

Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei.

Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.

Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.

Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urat, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.

Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.

Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.

Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.

Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.

Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.

Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor.

Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem.

Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine

Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.

Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, că iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

Părintele Arsenie Boca despre post – Iată ce NU trebuie să faci în timpul Postului Paștelui

Credincioşii trebuie să se abţină de la multe lucruri, nu doar de la mâncarea de dulce. În această perioadă, ei trebuie să-i ceară iertare lui Dumnezeu pentru păcatele lor, să meargă mai des la biserică, să se împace cu persoanele certate şi să îi ierte pe cei care le-au greşit.

Nu în ultimul rând, oamenilor le sunt interzise plăcerile trupeşti, pentru că, spun clericii, acestea dau naştere păcatului.

„Cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului.

Căci dorinăa carnii este moarte, dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate.

Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.

Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate, iar dacă Duhul

Celui ce a înviat pe Iisus din morâi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi.

Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci, dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.

Căci, câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8, 5-14).

Cu alte cuvinte, poftele trupeşti pot fi biruite doar prin post şi rugăciune.

Tot în perioada de post oamenii trebuie să fie mai buni şi mai miloşi cu cei din jurul lor şi să treacă peste greşelile celor care le-au făcut rău, căci doar aşa vor putea fi şi ei iertaţi de către Dumnezeu.

Părintele Arsenie Boca a vorbit şi el despre perioada de post şi a spus:

„Firea trupului fiind surdă, oarbă şi mută, nu te poţi înţelege cu ea decât prin osteneală şi foame, acestea însă trebuie conduse după dreapta socoteală, ca să nu dauneze sănătăţii.

Acestea îl îmblânzesc, încât nu se mai ţine vrăjmaş lui Dumnezeu. Rugăciunea şi postul scot dracii poftei şi ai maniei din trup. Foamea îmblânzeşte fiarele.

Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte că toată lupta aceasta să nu se ducă fără îndrumarea unui duhovnic iscusit, care ştie a cumpăni masura, trebuinţa şi putinţa fiecaruia în parte.”

Rugăciunea care alungă răul și energiile negative atât din casă, cât și din corp

Când simțiți că sunteți apăsați de probleme, e neapărată nevoie să faceți o curățare energetică atât a casei cât și a corpului. Mai mult de atât, vă este de mare folos și o rugăciune adresată Mântuitorului și Arhanghelului Mihail.

Alungă răul și energiile negative

„Doamne Dumnezeule și Arhanghele Mihail, Te rog trimite îngerii Tăi iubitori preaputernici să intre în casa mea, de sus în jos, înăuntru și în afară, în fiecare loc și colțișor, în fiecare spațiu și fiecare încăpere. Să le umple cu prezența lor iubitoare, căci ei emană lumina

Ta și radiază iubirea Ta cântând și lăudând Gloria Ta. Și îndepărtează toată negativitatea, toată frica, tot răul și necazul, toată depresia, mânia, tristețea, supărarea, răutatea și du-le sus în Lumina Duhului Sfânt.

Mulțumesc Doamne și mulțumesc preaiubite Arhanghele Mihail”.

Baie vindecătoare

În același timp, umpleți cada cu apă în care să puneți câteva linguri cu bicarbonat de sodiu, câteva linguri cu sare de mare și 10 picături de uleiuri esențiale de lavandă și tămâie. Stați în cadă timp de 20 de minute și corpul va elimina toate toxinele prin piele.

E foarte important ca ulterior să vă spălați bine corpul și părul. Ar fi foarte bine dacă ați face această baie în fiecare săptămână. Veți observa singuri cum se va schimba viața dumneavoastră.

Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copilului

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii.

Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni.

Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu.

Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere.

Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.

Rugăciunea Sfântului Isaac Sirul pentru lucrarea virtuților

Ci, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu singur eşti puternic. Fericit este cel ce numai la Tine şi-a căutat sieşi sprijin, şi suişuri a pus în inima sa. Feţele noastre Tu întoarce-le Doamne, de la lume, la dorirea după Tine, ca să vedem ce este lumea, şi să nu ne încredem într-o umbră, ca şi cum ar fi adevăr.

Înnoindu-ne pe noi, înnoieşte, Doamne, în mintea noastră sârguinţa dinainte de moarte, pentru ca în ceasul ieşirii noastre să cunoaştem, cum a fost intrarea noastră în lume şi ieşirea noastră din ea, până să sfârşim lucru pentru care am fost chemaţi în viaţă, după Sfânta voia Ta. Şi după aceasta să nădăjduim cu gândul plin de nădejde să primim mărirea, pe care, după Scripturi, a gătit-o dragostea Ta, la a doua înnoire. Şi pomenirea ei s-o păzim prin credinţa în taine. Amin!

Alte articole